miercuri, 4 iulie 2012

Mi-e din ce in ce mai sila

Cand vad atata incrancenare pe scena politica romaneasca ma apuca un dezgust si o lehamite generala. Imi pare bine ca pleaca PDL-ul, ca poate le prinde bine si ceva timp in opozitie, sa mai cheltuie din ce au agonist si sa mai ia contact si cu masele, ca deja traiau in alta lume, fara legatura cu realitatea. Dar modul in care sunt hingheriti nu justifica deviza ca "noi suntem altfel". Pai daca faceti la fel, ba chiar si mai mult, nu vad de ce trebuie schimbati astia.
Stiam ca Basescu este foarte virulent si doreste sa controleze totul. Tocmai de aceea am fost convins de la inceput ca scaunul de presedinte nu i se potriveste. In primul rand temperamental. Aici ne trebuia un om care stie sa-si tina frustrarile in frau si care poate sa medieze si sa linsiteasca un eventual conflict. Dar el nu face decat sa le genereze (conflictele n.a.) si sa le alimenteze. Dar oricat de mult l-am critica, chair si faptul ca si-a condus fiica analfabeta pana la fotoliul de europarlamentar, totusi Basescu n-a riscat niciodata sa depasesca limitele constitutionale. Chiar daca vrea sa schimbe constitutia (si aici ii dau dreptate ca trebuie revizuita), pana atunci macar incearca (ca nu prea reuseste) sa o respecte.
Imi pare insa rau c-am avut dreptate cu Ponta si PSD-ul. Acest partid asa-zis de stanga, de fapt o clica care are un electorat creat de Iliescu si nostalgicii sai, nu poate coagula personalitati. Numai daca te uiti ca fost nevoie de numirea a 4 ministri ai Invatamantului in decurs de 3 luni, pentru ca portofoliul acestui minister fusese negociat si "cazuse" la ei, si ca n-au gasit pe altcineva decat de noua-vechea Abramburica care deja (?!) a anuntat ca de la anul BAC-ul se va schimba. Iarasi.
In plus Ponta a mai fost si dovedit ca a plagiat. La ce Doamne iarta-ma le-or trebui titluri de doctori sau masteri sau mai stiu ce cand pot avea tot ce poftesc, nu pot intelege. Si chiar asa de idiot sa fii sa nu iti dai seama ca, chiar daca lucrarea ti-a fost scrisa de altcineva ca tu n-aveai timp, e musai sa o verifici inainte de publicare. Acum orice copil de scola cu ajutorul internetului poate sa faca asta. Cum dracu' credea el ca poate scapa sa nu fie dovedit, nu nu-mi dau seama. Si acum contesta si comisia academica care a dat verdictul, ba chiar vrea sa o desfiinteze.
Dar cel mai grav mi se pare faptul ca vrea sa supuna tot. Atacul asupra judecatorilor Curtii Constitutionale si, mai ales, faptul ca n-a respectat o hotarare a acestei institutii este strigator la cer. Daca aceasta a hotarat ca Presedintele trebuie sa ne reprezinte la Consiliul Europei, buna-rea, hotararea trebuia respectata. Hachitele, cum ca, vezi doamne, n-a fost publicata in Monitorul Oficial pana a plecat el in delegatie, sunt de domeniul tragi-comediei.
Semnalele trase de ambasadorul SUA si cele venite din partea Germaniei ar trebui sa le taie avantul. Dar vad ca nu-i inteseseaza. In Parlament nu se discuta decat cum sa facem sa-i dam jos p-astia si sa-i punem pe ai nostri. De ce, daca tot isi justifica actiunile prin "vointa populara", nu asteapta alegerile din toamna iar nu inteleg. Graba asta neostoita si balele care le curg cand sar unul la gatul celuilat nu fac decat sa conduca la "victime colaterale". Iar astia suntem noi, "poporul" in numele caruia ambele tabere spun ca vorbesc. Cursul de schimb atinge cote istorice pe care nici criza economica n-a reusit s-o faca, ratingurile date de agentiile specializate bancilor si companiilor listate din Romania sunt pe tobogan, utilitatile se scumpesc, combustibuilul la fel. Iar ei se razboiesc pe ciolan.
Aveam pretentii de la PNL. Dar tare mi-e teama ca Antonescu nu se ridica nici macar la nivelul lui Tariceanu, ca sa nu-l compar cu alte personalitati liberale, caci ar fi o blasfemie. Pactul cu diavolul (a se citi PSD) numai ca sa-l dea jos pe Basescu mi se pare ca le va aduce piezania. Dar nu cred ca-i interseaza ce-o mai fi peste "n"-shpe ani. "Dupa noi, potopul" este singurul slogan comun al politicienilor din tot spectrul politic.
Mi-e din ce in ce mai sila.



miercuri, 25 aprilie 2012

Tiganiada in Romania

N-am de gand sa ma erijez intr-un aparator al drepturilor tiganilor. Au ei reprezentantii lor care fac asta si, in plus, statul roman plateste institutii cu bani multi sa combata discriminarea. Ba mai mult, eu personal n-am cunoscut multi tigani corecti. Chiar daca traiesc din munca (aproape) cinstita, tot au ei ceva care ii indeamna sa mai fraiereasca pe cineva din cand in cand. Fie pacalind sistemul de asistenta sociala, fie vanzandu-ti flori ofilite sau legume stricate pe tarabele din piata (unde mai pui ca au si certificat de producator, desi n-au dat cu sapa o zi in viata lor), fie pur si simplu vorbind "colorat" si foarte tare in public, fara sa le pese de ceilalti. Deci pot spune ca nu am nici macar o cunostinta (ca amic e prea mult spus) printre ei. Incerc insa sa imi controlez impulsurile si sa fiu cat mai obiectiv, indiferent de etnia celui cu care ma intesectez, fie ea (intresectia, adica) si intr-un mediu virtual.

Am vazut la tv acum cateva zile o stire halucinanta. Doi hoti au jefuit o femeie imediat dupa ce aceasta fusese lovita de un autoturism pe o strada in Craiova. Tupeul acestor neoameni a fost asa de mare incat au facut acest lucru in plina zi, cu mai multi martori ai accidentului in apropiere. Ba mai mult, unul dintre ei a incercat sa-i ia femeii accidentate cerceii de la urechi in timpul in care aceasta zacea la pamant, imediat dupa impact.

Internetul s-a umplut de comentarii prin care totul se explica prin etnia infractorilor. Pentru ca, fiind tigani, era de asteptat sa se comporte asa. E scris in gena lor. Si astfel a inceput o jelanie nationala dupa Antonescu (Ion, nu Crin), ca n-a terminat ce a inceput. Primul meu impuls a fost la fel vehement, considerand fapta lor de un cinism inimaginabil. M-am abtinut insa de la comentarii la cald, desi indignarea mea era la cote maxime. Si mi-am adus aminte de multele incercari esuate, unele prin proiecte de milioane de euro din fonduri europene, destinate cresterii nivelului de educatie, de informare si de pregatire profesionala a membrilor acestei etnii.

Tot zapand pe net, la o zi dupa asta, am dat de o stire/reportaj despre cativa tineri, de aceeasi origine, care studiaza la univestitate si vor sa devina medici. Nu stiu daca cineva s-a gandit sa compenseze stirile pozitive cu cele negative, desi stiu ca a existat la un moment dat chiar o propunere legislativa in acest sens (sic!). Ce m-a frapat insa nu a fost faptul ca aceasta stire nu si-a gasit locul in prime-time pe tv, ci faptul ca, pe internet, aproape toate comentariile erau in acelasi ton vehement, antitiganesc. Deci cel putin pe internet, unde umbrela anonimatului iti da curaj, indiferent de conotatia stirii, pentru ca memoria colectiva este suprasaturata de cersetori, hoti, violatori si criminali romi, orice informatie este aproape integral tratata rasist si discriminatoriu.

Acum cateva luni, prin februarie parca, la TVR am vazut o emisiune culturala care a avut ca invitati 4 tigani care incercau sa schimbe parerea cvasi-generala depre etnia lor, aducand in prim plan povestile lor de succes. Desi niciunul dintre cei patru nu catiga din manele miloane de euro evazionate (nu stiu daca exista acest cuvant, dar imi place cum suna), ci aveau ocupatii normale: student, activist social, jurnalist de ivestigatii. O emisiune decenta, nu cea mai buna din serie, dar ori si cat, extrem de interesanta, avand in vedere ca nu multe posturi isi pot permite emisiuni in care sa invite tigani care nu fac greseli gramaticale sau nu canta.
Mi-am dat seama insa ca nu "Garantat 100%" trebuia sa-i popularizeze, ci poate locul lor era la o emisiune a lui Maruta, Capatos sau chiar OTV (cat va mai emite). Pentru ca target-ul emisiunii lui Catalin Stefanescu nu se suprapune peste cei care respira balciul in mod cotidian. Si care, desi nu constientizeaza, sunt drogati cu violenta.
Goebbels zicea: "...cand aud de cultura, imi vine sa scot pistolul". Daca nu invatam din ea, istoria se poate repeta. Sper sa nu apuc vremurile alea.

duminică, 1 aprilie 2012

Sobolanii parasesc corabia? Lasati-i sa se inece!

E clar. Dupa Titanic, ExonValdez, Costa Concordia sau alte catastrofe navale de aiurea, a venit si randul nostru. S-a dus vremea cand se scanda in cor "mandra-i corabia, maret e carmaciul". Amiralul fiind nehotarat, transatlanticul PDL e pe cale sa esueze. Si cum sobolanii sunt primii care simt iminenta catastrofei, au inceput sa paraseasca vasul. Nu e nici o noutate in asta. La fiecare 4 ani se intampla o astfel de "transhumanta".
Asa, dintr-o data, au inceput sa-si dea seama ca ei de fapt au fost impotriva taierii salariilor si pensiilor dar n-au putut sa faca nimic. Nici n-au putut sa spuna ceva pana acum fiindca le era teama ca au telefoanele ascultate. Si ca, de fapt, ei au fost alaturi de popor dintotdeauna, dar conjunctura politica internationala, iarna grea si neinduratorul FMI nu i-au lasat sa faca ceea ce ei, de fapt, gandeau de-a pururi (sic!).
Nu asta ma framanta. Deja m-am obisnuit cu astfel de specimene. De la unul ca Piedone care a trecut prin 4 partide (la PC chiar de doua ori!) si care si-a luat in Arges, in aceeasi zi (?), 6 categorii la carnetul de conducere, un spagar (ne)dovedit de pe vremea cand era la Protectia Consumatorului, nu pot sa ma astept la altceva. Poate ca eram uimit daca ramanea in barca PDL-UNPR. El si-a urmarit propriul avantaj. A "ciugulit" de la toti.
Ma deranjeaza insa ca toti acesti "patrioti", dupa ce si-au dovedit (si nu odata) caracterul de oportunist, sunt primiti cu bratele deschise, ca niste fii ratacitori. Daca de la PSD nu ma pot astepta de la altceva, deoarece am mai spus-o, dupa ce Iliescu si Nastase au iesit din scena, cei ramasi au capatat vocatia tradarii, in schimb de la PNL am pretentii. Macar pedigree-ul si istoria sau umbra Bratienilor ar trebui sa-i faca mai circumspecti cand primesc asemenea "dovezi" de dragoste eterna (= 4 ani, pana la urmatoarele alegeri).
E-adevarat ca politica inseamna (numai?) duplicitate. Am retinut o replica intr-un un film american vazut recent la TV. Intr-un acces de sinceritate, un politician  ii spunea unui apropiat ca minciuna si manipularea sunt probe obilgatorii de admitere la examenul de intrare in politica. Si a folosit o metafora: "atunci cand nu mangaii copii pe cap, le fur acadelele". Mai plastic de atat nu se poate exprima duplicitatea.
Inca mai vreau sa cred ca asa ceva e doar fictiune si ca realitatea e alta. La noi, in America sau aiurea. Poate ca am ramas un visator. Posibil. Sper insa ca cei ca mine sa fie cat mai multi si sa putem molipsi si pe altii cu virusul integritatii. Daca in politica vad ca e considerata blasfemie, ma ingrijoreaza ca incepe sa devina din ce in ce mai rara si in societate.

vineri, 10 februarie 2012

Numai boul e consecvent?

Ma chinui sa gasesc ceva in opozitie care sa nu ma determine sa dau doar un vot negativ la adresa puterii trecute si actuale. Vreau sa votez din convingere, nu numai ca sa aleg raul cel mai mic. Asa cum au facut in 2000, cand opozantii lui Iliescu credeau ca li se usuca mana cand l-au votat pe acesta in cursa electorala cu Vadim. Sau peste 4 ani, cand l-au votat de Basescu in locul lui Nastase. Nu mai vreau asta. Asteptam de la Ponta si Antonescu, deocamdata singuele oferte viabile de pe piata, sa faca ceva in acest sens.

Dar vad ca opozitia nu e inca in stare sa scoata oameni verticali. M-a convins retorica lui Ponta la investitura noului cabinet. Desi discursul in sine a fost de calitate (miram-as sa-l fi scris el!), nu-si avea locul in acel context, mai ales cand pana atunci se aruncase la jugularele lui Basescu si Boc mai ceva ca un doberman. E drept ca politica e curva, dar nici sa pupi unde ai scuipat fara macar sa lasi putin timp sa se usuce flegma. Multa lume spune ca trebuie sa fie mai mult respect si mai putina mahala in mesajele politicienilor nostri. Sunt de acord, dar prea mult respect strica. Deja e perceput ca un pas inapoi. Sau poate unul inainte, daca scopul lui a fost sa strice troica opozitiei. Degeaba incearca acum sa dreaga busuiocul. Raul a fost facut. Omul simplu nu mai intelege nimic. Odata in plus, dupa vizita lui Geoana la Vantu in preziua intalnirii decisive cu Basescu din campania trecuta pentru prezidentiale, mi-am dat seama ca in PSD exista vocatia tradarii. Sau, mai rau, a infantilitatii politice. Am ajuns (ptiu drace!) sa spun ca il preferam pe Iliescu lui Ponta. Cu toata gandirea lui bolsevica, macar omul avea un crez si nu se indoia dupa cum batea vantul (nu Vantu!).

Nu vad inca o solutie, asteptam sa iasa ceva din societatea civila. Putine sanse. Trebuie sa ne multumim cu ce avem acum si cu clasa politica care se formeaza. Sper insa ca printre virtutile viitorilor politicieni sa se regaseasca consecventa si verticalitatea. Altfel va fi doar o lupta perpetua pentru ciolan intre niste nevertebrate.

vineri, 3 februarie 2012

S-a dus vremea pomenilor. E timpul sa faceti ceva!

S-a dus vremea cand pacaleai multimea cu un os aruncat. Probabil ca de-aia au si retras promisiunea cu cresterea salariilor cu 5%. Nimeni n-a prea mai fost ales dupa ce dat pomana. Toti cei de la putere au dat cate ceva in anul pre-electoral si nimeni n-a mai fost reales. Deh, ca nu dadeau de la ei. Incepand cu taranistii in 2000, care nici macar n-au mai trecut pragul electoral de intrare in parlament, trecand pe la Nastase si PSD in 2004 care au inventat pomenile electorale cu pachete, mici, bere si lautari si care iarasi s-au dus la fund (sic?). Nici macar Tariceanu si PNL, care au girat cea mai mare crestere de pensii si salarii in epoca post decembrista, n-au mai ramas la ciolan.
Acum lumea vrea sa vada, vrea sa simta ceva. In buzunarul lui, in cartierul lui, in tara lui. Sunt doua variante in care poti fi reales si niciuna nu e bazata pe pomeni in pre-electorale. Una e sa faci ceva vizibil, asa cum a facut spre exemplu primarul sectorului 3 din Bucuresti, Liviu Negoita. Nu conteaza daca a mai "ciupit" si el ceva (umbla zvonul ca a dat lucrari mari cu lictiatii dirijate), dar omul chiar a facut treaba in sectorul asta. D-aia a si fost ales cu 75% din primul tur acu 4 ani. Lui, faptul ca e inca in PDL, ii creaza un dezavantaj. Dar cred ca o sa le castige lejer si acum. Cumva similar e Mazare la Constanta.
A doua varianta este pastrarea legaturii cu masele. Ca exemplu va dau doi castigatori atipici ai alegerilor locale. Unul e Vanghelie la sectorul 5 al Bucurestiului. Mare lucru n-a facut acolo, dar el vine dintre ei si lumea (inca) il percepe ca fiind de-al lor. D-aia a si castigat ultimele alegeri, chiar si fara sprijinul PSD-ului. Un caz asemanator este primarul municipiului Calarasi, Nicolae Dragu. Un traseist politic, dar reales la fiecare mandat. Daca a fost el in stare sa castige in 2000 alegerile in Calarasi din partea PUNR - Vatra Romaneasca (partid care a castigat numai in zonele cu populatie semnificativa de origine maghiara), inseamna ca omul se bazaeza pe ceva. Pai cu ce unguri sa te certi in Calarasi? Si tot a castigat. Dupa asta a trecut pe la Romania Mare, apoi pe la partidul (care?) lui Constantinescu, iar ultimele alegeri din 2008 le-a castigat ca mebru al PNL. Iar de vreun an a trecut, normal (!), la PDL. Si mare lucru n-a facut in orasul de la Dunare. A umplut parcurile cu statui si cam atat. Strazile sunt tot desfundate, apa curenta nu e toate cartierele, luminatul public - mai cu economie, iar la lucrarile de pavaj din centrul orasului parca au muncit numai femei gravide si lauze, si alea chioare, asa de valurit este pavajul. Dar e fiu al urbei, a fost muncitor, maistru si mai apoi lider sindical. Studiile superioare le-a facut, ca si Vanghelie, fiind in functie. Ce om cu capul pe umeri i-ar (re)alege pe Vanghelie sau Dragu? Si totusi fiecare are 3 mandate, alesi fiind din primul tur. Sunt curios daca Vanghelie, dupa cuplajul cu urmasa lui Mizil si voiajuri pe Coasta de Azur, va mai fi preceput ca om din popor si va mai castiga iarasi in iunie.
Asa ca Basescu si PDL (caci am auzit un zvon ca dupa prezidentiale o sa revina in fruntea partidului creat de el) nu prea mai au nici o sansa. Pot sa dea nu 5, ci 25% cresteri. Nu-i mai alege nimeni. Pe langa faptul ca nu au construit mai nimic, au pierdut si legatura cu multimea. Parca acest popor nu mai e a lor. Udrea ii trimite la munca (unde? in strainatate probabil), altul ii face viermi, Baconschi nu-sh ce le mai spune. Zici ca au intrat in anul mortii. Mai stii? Poate cheama iarasi Iliescu minerii, sa-l dea jos pe Boc. Pai nu asa l-a schimbat pe Roman in 1991?

PS1 Pare ca aceasta forma de protest in strada s-a mai "aplatizat" odata cu gerul si vremea potrivnica. Daca pana acum, de fiecare data cand ningea mai serios, guvernantii si edilii oraselor blestemau vremea care nu tine cu cetatenii, acum cred ca s-au rugat sa vina geruri cat mai mari si zapada cat mai multa. Doar-doar o sa scape de manifestatii. In mare parte le-a iesit. Desi intuiesc o lehamite a protestatarilor, (datorita lipsei de rezultate, cauzate in parte si de impotenta opozitiei), nu cred ca o sa renunte. Cat de curand se va intampla ceva. Nu o greva parlamentara, care pare o frectie la un picior de lemn. Ba mai mult, o sa-i intarate pe cei din strada si impotriva senatorilor si deputatilor. Pentru ca o sa fie platiti, o sa primeasca diurne si compensatii pentru cazare si in perioada cand n-o sa faca nimic. Iar ast nu-i dau decat apa la moara presedintelui. Care n-a uitat razboiul castigat cu parlamentul acum cativa ani si care a readus iar in discutie reducerea numarului acestora si trecerea la o un parlament unicameral.
PS2 L-am vazut deunazi pe Boc nebarbierit. Initial am crezut ca e din cauza doliului dupa decesul tatalui. Dar cand il vedeam a doua zi ras si frezat si apoi, dupa inca o zi, daca era chemat la o intalnire televizata venea iarasi cu barba de 2 zile, mi-am dat seama ca e o regie. Ieftina, dupa parerea mea. Sa para ca omul munceste pe branci si n-are timp nici 5 minute sa intre in baie.

duminică, 22 ianuarie 2012

Mai bine activ decat pasiv

Deunazi, un prieten de-al meu m-a sunat sa ma intrebe daca vreau sa mergem impreuna in Piata Universitatii. Mi-a reamintit de ianuarie 1990, cand mergem impreuna la manifestatiile din piata Victoriei si, mai apoi, in primavara aceluiasi an la maratonul din Piata Universitatii incheiata brutal la inceputul verii cu mineriada lui Iliescu si Cosma. L-am refuzat, spunandu-i ca am imbatranit si nu mai am entuziasmul de atunci. Apoi mi-a fost rusine ca nu i-am spus adevarul.

Adevarul e ca, pana acum, nu m-am regasit in amalgamul de revendicari. Desi sunt profund dezgustat de clasa politica actuala, multimea si diversitatea cererilor m-au bulversat: "Dreptate pentru revolutionari" (?), "Jos taxa auto", "Legalizati marihuana", "Gabori asasini", "Aparati SMURD-ul", "Opriti masacrarea cainilor maidanezi". De joi, odata cu mitingul USL, au aparut si accentele politice, taxate destul de prompt de cei din piata. Toti insa sunt solidari intr-un punct: "Jos Basescu si guvernul Boc". Si mai e ceva care-i uneste si care, de fapt, i-a si scos in strada. S-au saturat.

M-am tot gandit: daca eu nu ies in piata inseamna ca nu m-am saturat? De fapt le cautam scuze. Ce sa faca dom'le? E criza peste tot, iar ei "saracii" se chinuie sa tina tara si bugetul pe linia de plutire si d-aia iau masuri nepopulare. Nimic mai fals. Daca era asa, nu stateau ca mutii, ci ieseau la dialog. Abia dupa o saptamana au inceput timid sa mai deschida gura, dar doar ca sa critice opozitia (sic!). Fara sa spuna mai nimic despre cei din pietele aproape tuturor oraselor din Romania si despre revendicarile lor. Asemenea aroganta nu am vazut de mult.

Mi-am dat seama ca ma minteam singur. Si cum pasivitatea nu ma caracterizieaza, m-am hotarat ca nu mai vreau sa stau. Pentru ca pe asta mizeaza si ei. Pe scarba generalizata pentru clasa politica. Pe faptul ca nici opozitia nu are lideri care sa coalizeze nemultumirile. A devenit chiar un fel de propaganda a puterii. Daca citesti printre randuri, ei cam asta spun: "...nu vedeti ca toti suntem la fel? de ce sa ii votati pe fomistii aia? alegeti raul mai mic, adica pe noi. mai bine stati acasa si ne vedem la alegeri". Si probabil ca aveau in plan sa mai dea o pomana cu cateva luni inainte de alegeri: 20 lei la pensie, 10% la profesori, o prima la jandarmi, o subventie la incalzire. Si o gura mare prin care o sa ne anunte ca, datorita lor, ce-a fost mai rau a trecut si criza nu s-a simtit asa tare ca in Tanganica.

Vreau sa le dovedesc ca se inseala. N-o sa mai stau. Sau, eventual, sa ma si impedic, ca sa ma poata prinda. Mi-am propus sa fiu activ. Vreau sa-i fac eu, nu ei pe mine. Asa ca o sa mai scriu. Asta e modul meu de a fi in piata.

P.S. Imi place (nu ma inregimentez, ci doar imi propun s-o urmaresc) miscarea lui Naumovici si Anetei Bogdan  Impreuna 2012. Pentru ca sper in schimbare.

marți, 10 ianuarie 2012

Noroc sau ghinion? Distanta intre ele e asa mica...

Din moment ce stau aici si scriu articolul asta, poti sa spui ca am avut noroc. Dar sperietura pe care am tras-o mi-a adaugat sigur cateva (mai multe) fire de par alb si o amintire de neuitat.
M-am intors dupa anul nou de la Geneva. Aveam (eu si cu Adi, fiicamea) bilete la KLM, cu escala la Amsterdam. In ziua plecarii, mai precis cu 2 ore si jumatate inainte de plecarea cursei am fost sunat de agentia din Romania prin care cumparsem biletele ca s-a anulat cursa KLM de la Geneva la Amsterdam. Si ca ne-a rezervat bilete la AirFrance, cu escala la Paris. Deja parca presimteam ceva.
Am ajuns la aeroport in Geneva si reprezentatul KLM ne-a dirijat catre un alt ghiseu. Aici o "turma" de revoltati (ca nu eram singurii!!) statea la coada in speranta gasirii unei variante care sa inlocuiasca cursa anulata. Dupa ce ajungem la ghiseu, ii spunem ca avem deja facut traseul de catre agentia din Romania pentru AirFrance. Dupa ce se convinge ca este in regula, functionara respectiva tipareste biletele electronice si da sa ni le inmaneze. Ca un facut, pana sa apucam sa le luam, ii suna telefonul. Alt semn.
Asteptam sa vorbeasca, se intoarce la noi si ne anunta gales ca nu mai poate sa ne faca rezervarea cu AirFrance caci avionul care urma sa vina de la Paris (si sa faca apoi cursa de intoarcere cu noi) nu a plecat inca din Paris si deci sigur va intarzia si astfel pierdem legatura catre Bucuresti. Dupa cateva minute de cautari, ne gaseste ruta izbavitoare: cu Lufthansa prin Munchen si cu Tarom-ul de acolo spre Bucuresti. Facem checkin-ul, primim biletele pe randul 26. Nu mi-a sarit in ochi ca e dublul lui 13 (semn?). Ajungem la avion si urcam intr-un Embraer, nou si modern de altfel, dar mai mic decat un Airbus sau Boenig (cu doar 4 locuri pe rand).
Decolam. Capitanul ne salutase si, protocolar, ne informase ca se anunta turbulente si ca serviciile oferite vor fi reduse (sau restranse?, nu stiu exact, ca vorbea cam repede). Dar cine il baga in seama, nu toti spun cam acelasi lucru?
Ce a urmat, probabil ca o sa tin minte toata viata. Zborul propriuzis nu a durat decat 1 ora si ceva, dar a fost cea mai lunga ora din viata mea. Turbulente am mai prins si in alte zboruri, ceva mai nashpa am mai auzit sa fi patit si altii. Dar senzatia de cadere in golurile de aer parca fara sfarsit, mai ceva ca in mountain rouse, nu am avut-o niciodata. Nu vreau sa intru in detalii ca sa nu sperii prea mult si pe altii. E suficient sa spun ca un sfert de ora au zburat prin habitaclu telefoane mobile, posete, ba chiar si laptopuri. Sau ca una din stewardese a clacat si ca a avut nevoie de oxigen ca sa-si revina. Cand vedeam aripile avionului cum flambeaza, ma gandeam ca poate e mai bine, ca, daca erau rigide, sigur se rupeau. Ma gandeam la Adi in timp ce-mi rasunau in urechi rugaciunile cu voce tare ale unei turiste din stanga mea si, ceva mai departe, un cantecel de copii intonat calm (!?) de un adult. Care, in momentele alea de balans aerian, suna lugubru. Abia dupa ce am aterizatam am realizat ca nu era cineva care cedase nervos ci, din contra, era o persoana cu stapanire de sine remarcabila. Era vorba de tatal unuia dintre copii din avion care incerca sa-l distraga pe acesta in timpul momentelor tensionate. Oricum un lucru care ne-a mai ridicat moralul a fost vocea capitanului si care ne-a anuntat, la un moment dat, ca am trecut printr-o zona complicata (!?) si ca totul este in regula, inclusiv cu integritatea avionului.
In fine, ajungem cu bine la Munchen. Stii ca, dupa aterizare, de fiecare data cand te grabesti sa prinzi o conexiune, dai de cate unii care se misca incet si iti ia o gramada de timp sa iesi. Acum cred ca s-a depasit viteza la coborare din avion. Tot acum am inteles la ce se referise capitanul initial cand ne-a spus de serviciile reduse. Din motive obiective (vezi mai sus!) nimeni, deci nici stewardesele, nu s-a ridicat in timpul zborului. Asa ca n-am primit nimic de mancare sau de baut. Oricum nu cred ca cineva ar fi putut inghiti ceva. Din contra, ar fi dat si la altii ce avea (sic!).
Am avut noroc cu un zbor linistit spre casa, caci altfel nu stiu cum rezistam. Inca ceva. Ce locuri in avion credeti ca ne-au dat la biroul de transfer pentru zborul Munchen - Bucuresti. Bineinteles ca am avut locuri pe randul 13!