Inca o ocazie sa cred ca generatiile tinere nu numai ca nu sunt pierdute (cum se tot vehiculeaza), ci din contra, ne fac (pe mine cel putin) sa fim mai optimisti. Eu personal, imi pun sperante in cei tineri, nascuti (nu neaparat din cauza asta) sau macar educati (aceasta sa fie cauza?) in epoca post-decembrista.
Totul a pornit de la un eveniment banal. Sotiei mele i s-a stricat laptopul. Nu-sh ce-avea, dar dispaly-ul s-a intunecat si aproape nu se mai veda nimic (doar ceva vag, ca sa-mi dau seama ca restul de hard si softul erau ok). Dupa ce am consultat mai multi "specialisti", cele mai multe sugestii inclinau sa schimb display-ul sau chiar intreg laptopu'. "Nu merita sa-l repari (desi are numai 4 ani), ca te costa jumatate dintr-unul nou". Inainte sa fac asta, am mai dat un search pe Google pt "service laptop (zona) obor" si am gasit un tip care statea in Crangasi (am si uitat sa-l intreb de ce aparea la cautarea dupa Obor, dar in fine, nu asta e scopul postarii mele). I-am explicat ce simptome are si mi-a zis ca e lampa de la display, pe care cei mai multi se codesc s-o schimbe fiindca e destul de complicata operatiunea. Pretul era extrem de rezonabil (cu tot cu lampa si manopera undeva la 120-150 lei). Am convenit sa-l duc la el la atelier. Cand am ajuns in fata blocului, am vazut un afis pt Service si un nr de telefon, dar nci un numar de apartament. Am sunat iar la telefon, mi-a zis ca nu-i acasa, dar sa-l las colegei (prietenei?) lui. A venit o domnisoara care mi-a deschis personal usa din de intrare in bloc (nu mergea nici intrefonu'!) si m-a condus in garsoniera. Arelierul era de fapt locuinta lor minuscula. Toata fiinta mea imi spunea sa plec. Dar faptul ca a fost foarte amabil la telefon, nu ma repezea, si chiar m-a sunat el inapoi, m-a facut sa continui. I-am explicat domnisoarei ce buba are, l-am testat, dar mi-am dat seama ca era paralela cu astea. Iarasi m-am abtinut cu greu sa renunt si sa plec. Mi-a facut un proces verbal de primire, am lasat scula si am plecat. Nu m-a sunat in seara aia, asa cum promisese. Monica (sotia mea) mi-a zis ca e tzeapa si sa ma duc sa-l iau. L-am sunat pe la ora 20.00 si mi-a zis ca-l face a doua zi dimineata, ca n-a ajuns inca acasa(?). Mi-am zis sa-l las pana a doua zi la pranz si apoi sa ma duc sa-l iau, in orice stare ar fi. Pana sa ma hotarasc sa fac asta m-a sunat tipul si mi-a zis ca e gata. Surpriza totala.
Nu m-am dus in seara aia. M-am dus a doua zi si am vazut pe mana cui il lasasesm. Fara exagerare, nu-i dadeai mai mult de 16-17 ani, desi el zice ca are 20. De ce l-am lasat (si bine am facut!) sa isi bage nasul in laptop? Pur si simplu pentru ca mi-a placut cum vorbea. Si stiu pe pielea mea ce greu e sa incepi mica afacere si apoi sa-ti gasesti clienti, carora trebuie sa le castigi si increderea. L-am laudat sincer si i-am spus ca daca va fi in continuare la fel de serios, va avea numai de castigat. La ora cand altii de varsta lui nici macar nu se trezesc (pe la 10.00 dimineata) el vazuse deja 2 clienti in oras, la domiciliul lor. Apoi a venit sa-mi predea mie laptopu si a plecat iar, ca i-a sunat iar telefonul pentru alta lucrare.
Iata ca nu toti asteapta sa-si dea bac-ul si sa termine facultatea ca sa inceapa sa castige bani. Daca esti serios, poti s-o faci de foarte devreme. Si ca el eu (vreau sa) cred ca sunt multi altii.
Daca sunteti interesati, pentru cei din Bucuresti, vi-l recomand. E ieftin si serios. Cel putin azi. Sper sa se imunizeze si sa nu intre in trendul celor cu "las ca merege si asa; ce daca se supara? gasim alti fraieri".
Succes Stefan (ca am uitat sa va spun ca asa il cheama). Daca si tu esti produsul generatiei etnobotanicelor, inclin sa cred ca nu interzicand astea salvam societatea. Societatea o insanatosim acordand incredere lui Stefan si celor ca el.
