Oricum mi-a fost mai greu decat pot sa recunosc. Noroc cu Adi (fiica noastra) si cu Mota (motanul nostru), care ne-au sustinut.
Sper sa fie ultima zi de sarbatoare pe care o petrecem astfel. Inca odata, La Multi Ani Monica!
Nu stiam ca am nevoie de blog. Pana cand am simtit dorinta de a comunica, fara sa-mi aleg si interlocutorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu