Ma laud si eu, ca am cu ce

Avem tendinta de a ne reprima bucuriile sau, alfel spus, de a nu le impartasi. Din motive subiective de cele mai multe ori. "Sa nu creada cineva ca ma laud". Incep sa vad in asta un inceput de frustrare. Asa ca voi incerca, de acum inainte, sa fiu ceva mai exuberant.

Sunt deci bucuros ca fiica mea a luat examenul de admitere in avocatura la Baroul Bucuresti. Nu stiu daca e mare lucru, daca comparam cu problemele globale ale omenirii sau macar cu cele ale bugetului pe 2012 al cabinetului Boc. Eu insa cred ca toti avem de ce sa fim mandri de copilul nostru. Iar cand el e fericit pentru ceva realizat cu forte proprii, la fel trebuie sa ne bucuram si noi. Incepand cu primul desen de la gradinta, prima poezie, un FB la muzica, un 8 la geografie, admiterea la liceu, BAC-ul luat (si ce greu se ia azi!) sau absolvirea facultatii. Cred ca imbatranesc, dar consider ca zambetul copiilor este printre lucrurile carora o sa le ducem dorul in cel mai scurt timp. Pentru ca ei cresc si in curand o sa-si ia zborul. Si, cu toata dragostea ce le-o purtam, n-o sa-i putem retine. Si o sa ne para rau ca i-am certat la un moment dat pentru un motiv minor sau ca n-am fost partasi la vreuna din bucuriile lor.
Asa ca ma bucur acum, alaturi de ea.