Romanii sunt buni. La ce?

Unul din cei mai activi romani pe "planeta" blogg-ingului este Manafu. Nu-l cunosc personal, n-am avut contacte nici macar accidentale (doamne fereste!). Am aflat de el de cand ma "invart" in acest domeniu. De curand Manafu a lansat pe blogul propriu o initiativa. Ca urmare a stirii conform careia, la cautarile pe google dupa sintagma "romanii sunt...", in primele locuri in lista de rezultate ies numai expresii jignitoare ("prosti" sau "paduchiosi"), el a lansat propunerea ca putem schimba aceasta perceptie daca fiecare din noi va contribui scriind un articol pe internet care are ca titlu si subiect ideea ca "romanii sunt buni". Si punea la bataie cate 10 Eur pentru primele 25 de articole pe tema asta, adica in total 250 Eur, bani pe care Manafu se obliga sa-i doneze unei familii nevoiase din Timisoara.

Toate bune (oare?), unii (cei buni, probabil) au postat articole pe blogurile proprii, altii (nu stiu cum sa le zic) au scris comentarii. Incepand cu "campania e perversa", trecand prin "schimbarea imaginii e o prostie" si ajungand pana la "nesimtire", au trecut prin toate stadiile negativiste. Dar cel mai mult m-a indurerat un megacomenariu al unei fete care, intr-un limbaj decent si elevat, blameaza initiativa lui Manafu pe principiul ca, lansand o idee cu priza la mase, asta o sa-i aduca multi vizitatori pe blog, care inseamna bani din trafic/publicitate, din care doar o parte o sa-i doneze, si deci este de fapt o acoperire pentru un interes mercantil. Ceva care speculeaza sentimentele de mila ale asistentei (cum facea "Surprize, surprize" sau, acum, "Dansez pentru tine").
Desi are pe undeva dreptate, in sensul ca, de regula, actele de caritate nu se fac in media, domnisoara in cauza, ca de altfel si multi altii ca ea care scriu comentarii negative la adresa tarii sau compatriotilor lor pe forumuri, bloguri sau site-urile de stiri, ignora cel mai important lucru pe care-l face Manafu. Si anume ca face o fapta buna. Sau mai bine zis doua, gesturi din ce in ce mai rare, din pacate, in zilele de azi. Prima fapta buna e aceea ca impulsioneaza lumea blogg-erilor sa se implice in activitati de schimbare a preceptiei despre Romania si romani, imagine deterioriata in mass-media europeana in ultima vreme. Iar a doua e aceea ca face un act generos, prin care ajuta o persoana aflata la necaz.
Acestor actiuni le doresc cat mai multa pulicitate, in ideea ca poate "boala asta se ia". As vrea sa vad cat mai multe astfel de gesturi, indiferent daca cei care le initiaza castiga si ei ceva din asta. Nu vad nimic imoral intr-o astfel de initiativa. Pentru ca, in extenso, asa putem blama si casele de batrani sau spitalele private. Ce, ei nu castiga bani din activitati care au la baza suferinta umana? Asta inseamna ca trebuie sa le inchidem?
Vreau ca cei care nu pot (sau nu vor) sa construiasca sa nu demoleze ce au facut altii.

Calatorii in tari vecine. Azi, Bulgaria - Veliko Tarnovo

Am fost pe la sfarsitul verii in Bulgaria, la Veliko, dar pana acum n-am prea gasit vreme sa povestesc despre asta. Marturisesc ca eu ma cam lamurisem ce-i si cu turismul la sud de Dunare. Avusesem si experiente bune, dar si nefaste. Asa ca nu mai duceam ca la pomul laudat. Dar de curand m-am "lovit" iarasi de cineva care imi balacarea serviciile romanesti, raportandu-le cu cele de la vecini nostri cu ceafa groasa. Asa ca mi-am adus aminte ca n-am spus nimic de ultima mea experienta la ei.

Ca o paranteza, dupa mine, litoralul bulgaresc este o alternativa la Turcia si la resorturile de acolo, desi la o calitate mult diminuata fata de Antalia sau Kusadasi. Deci nu poti compara serviciile de pe litoralul lor cu cele de la noi, pentru ca ai compara mere cu banane. Amandoua sunt fructe (adica sunt vecine cu Marea Neagra) si cam atat. Noi nu avem conditii si nici nu prea oferim all inclusive. Mai repede ofertele pe Grecia din Halkidiki sunt alternative (e-adevarat ca mult mai reusite) la servicile noastre de pe litoral. Au si grecii hoteluri, au si pensiuni, poti sa-ti iei numai cazare sau demipensiune si la noi si la greci. Dar nu vrea sa vobesc acum despre Grecia. Cu proxima ocazie, va asigur ca va spun parerea mea si despre ei.

Sa revin deci, ca am divagat. Pentru ca mie imi place sa compar mere cu mere sau macar mere cu pere, am ales sa ma cazez la o pensiune in Veliko. Sau family hotel, cum ii zic ei. Am gasit Hotel Bela Neda, am facut rezervare pe net, mai bine zis prin email, si am ajuns acolo. Prima impresie a partii vechi a orasului, unde se afla locatia asta, a fost pozitiva. Cladiri vechi, maxim cu 2 niveluri, stradute inguste, pietruite. Pana am ajuns la cautarea unui loc de parcare. Aici am cam imbulinat-o, ca hotelasul nu avea decat un loc de parcare la 6 camere si un apartament (cat avea el capacitate de cazare). Cu chiu cu vai am parcat masina "la liber" la vreo 200 de metri distanta, cu asigurararea verbala ca nu ne-o ridica nimeni. Am vrut sa platim parcarea, dar acolo nu erau tziganusi sa ne spuna ca au ei grija de masina (sic!).

Apoi am intrat in camere. Pentru 2* cat avea afisat, am ramas placut impresionat: camerele mari si perfect curate, baie la fel de curata si dotata multumitor, curte frumusica, cu cativa pomi si gazon. Ce nu mi-a placut: camerele decorate cam chichos (cu tapet din satin) si cam putin luminate natural (ferestre mici), baia fara cabina de dus, doar cu o perdea din musama. Dar pretul era excelent, ceea a facut ca raportul calitate/pret sa fie peste ce avem noi la Sighisoara.

Ca tot veni vorba, Veliko al lor e comparat cu Sighisoara noastra. Eu nu prea. V-am expus motivele cu merele si nucile. Stradutele lor aduc cumva cu cele din cetatea transilvana, dar cetatea lor e in afara orasului si nu e locuita. Ale parti comune: si noi avem o gramada de magazine de suveniruri si terase.

Si cetatea lor e frumoasa, dar sunt totusi niste ruine, e-adevarat ca restaurate si luminate noaptea. Organizeaza si ei diverse evenimente in cetate. Noi am prins un festival de arta traditionala si expozitii de port medieval. Urma un concert, dar nu l-am mai apucat. Au in schimb o biserica renovata recent situata exact in varful dealului cetatii, dar decorata, dupa gustul meu, cel putin ciudat, ca sa nu spun altfel (hidos).

Mi-a placut ca au orasul vechi asezat terasat, pe malurile unui rau care curge in U, si poti avea o priveliste panoramica de la una din multele terase sau restaurante.

Mancarea e buna si ieftina la ei, in mare majoritate a locurilor. La fel si berea. Si in Romania se manaca bine, dar nu asa diversificat in ceea ce priveste meniul. Dar am gasit si ei localuri care stateau prost la acest aspect, chiar prima terasa la care ne-am asezat si care nu avea in meniu decat fripturi si nimic traditional (sic!). 

Iar seara am fost la un restaurant cochet Hadji Nikolai care ne cam batea la preturi (cel mai ieftin vin imbuteliat era pe la 25-30 leva, cam 60 lei!). Ca o curiozitate, intrarea la unul din cele mai importante muzee din oras se face prin acelasi restaurant (mai precis traversand terasa din curtea interioara a acestuia).  

Am fost si la Arbanasi, la cativa km de Veliko, un satuc turistic, desi cam impropriu spus. Pentru ca, desi are o gama larga de complexuri hoteliere, vile si restaurante frumoase, marea lor majoritate sunt inconjurate cu garduri inalte si nu prea poti sa alegi decat intrand in fiecare. Deci o plimbare pe jos e cam anosta aici, ca nu prea ai ce vedea. Va sfatuiesc insa sa intrati si veti putea avea surpriza sa gasiti un complex cu piscina, terasa si restaurant cum la noi sunt extrem de putine, poate chiar deloc la nivelul lor.

Una peste alta merita sa mergeti la Veliko, dar nu va asteptati sa cadeti in extaz.

Ma laud si eu, ca am cu ce

Avem tendinta de a ne reprima bucuriile sau, alfel spus, de a nu le impartasi. Din motive subiective de cele mai multe ori. "Sa nu creada cineva ca ma laud". Incep sa vad in asta un inceput de frustrare. Asa ca voi incerca, de acum inainte, sa fiu ceva mai exuberant.

Sunt deci bucuros ca fiica mea a luat examenul de admitere in avocatura la Baroul Bucuresti. Nu stiu daca e mare lucru, daca comparam cu problemele globale ale omenirii sau macar cu cele ale bugetului pe 2012 al cabinetului Boc. Eu insa cred ca toti avem de ce sa fim mandri de copilul nostru. Iar cand el e fericit pentru ceva realizat cu forte proprii, la fel trebuie sa ne bucuram si noi. Incepand cu primul desen de la gradinta, prima poezie, un FB la muzica, un 8 la geografie, admiterea la liceu, BAC-ul luat (si ce greu se ia azi!) sau absolvirea facultatii. Cred ca imbatranesc, dar consider ca zambetul copiilor este printre lucrurile carora o sa le ducem dorul in cel mai scurt timp. Pentru ca ei cresc si in curand o sa-si ia zborul. Si, cu toata dragostea ce le-o purtam, n-o sa-i putem retine. Si o sa ne para rau ca i-am certat la un moment dat pentru un motiv minor sau ca n-am fost partasi la vreuna din bucuriile lor.
Asa ca ma bucur acum, alaturi de ea.